Autismul sau tulburarea din spectrul autismului (ASD) se referă la o gamă largă de afecțiuni caracterizate prin lipsa abilităților sociale, comportamente repetitive, vorbire, comunicare nonverbală, ADHD și multe alte tulburări . Potrivit unor studii recent făcute în Statele Unite ale Americii, autismul afectează astăzi aproximativ 1 din 36 de copii din această țară. În timp ce autismul este considerat o tulburare care va exista pe tot parcursul vieții, gradul de afectare a funcționării din cauza acestor provocări variază între persoanele afectate.

​

Conform Asociației Psihiatrice din SUA, semnele precoce ale acestei tulburări pot fi observate de către părinți/îngrijitori sau pediatri înainte ca un copil să împlinească vârsta de un an. Cu toate acestea, simptomele devin de obicei mai vizibile în mod constant până la vârsta de 2 sau 3 ani. În unele cazuri, deficiența funcțională legată de autism poate fi ușoară și nu apare până când copilul începe școala, după care deficitele lor pot fi pronunțate atunci când sunt printre colegi.

​

Nu există momentan o dovadă stințifică pentru apariția autismului la un copil. Știința actuală sugerează că mai mulți factori genetici pot crește riscul de autism. Anumite medicamente, atunci când sunt luate în timpul sarcinii, au fost asociate și cu un risc mai mare de autism. A avea un frate cu autism crește, de asemenea, probabilitatea ca un copil să fie diagnosticat cu autism. Părinții care sunt mai în vârstă în momentul sarcinii sunt, de asemenea, mai predispusi la un risc mai mare de a avea un copil cu autism. Pe de altă parte, nu s-a demonstrat că vaccinurile cresc probabilitatea unui diagnostic de autism și nici rasa, etnia sau statutul socio-economic nu par să aibă o legătură. O altă statistică arată că băieții tind să fie diagnosticați cu autism mai des decât fetele.

​

Deficiențele legate de comunicarea socială la un copil cu autism pot include printre altele:

• Lipsa împărtășirii intereselor cu ceilalți

• Dificultate de a aprecia propriile emoții dar și ale altor persoane

• Dificultate în menținerea contactului vizual

• Dificultate în a lega sau a păastra o prietenie cu un alt copil

​

Interese restrânse și comportamentele repetitive pot include:

• Dificultate extremă la schimbări de situații/rutină dar și la noi experiențe

• Concentrare doar pe câteva lucruri/subiecte

• Dificultate de a tolera persoane noi

• Hipersensibilitate senzorială, de exemplu, aversiunea față de zgomote puternice

• Mișcări stereotipe, cum ar fi balansarea mâinilor sau rotirea mâinilor

• Aranjarea lucrurilor, adesea jucării, într-un mod linear 

​

De asemenea, alimentația poate fi un semn important pentru depistarea tulburării la un copil. Atunci cand copilul nu mananca solid ci doar pasat, aparatul fonoarticulator si musculatura faciala nu se pot dezvolta normal.

​

Primul pas pe care părinții trebuie să-l facă este să caute un psiholog pentru a obține o evaluare a copilului.

​

Deși nu există un „tratament” pentru autism, există câteva intervenții eficiente care pot îmbunătăți dezvoltarea unui copil cu această tulburare:

• Terapia comportamentală ajută la îmbunătățirea comportamentului inadecvat.

• Dezvoltarea abilităților sociale: în grupuri sau individual, această intervenție îi ajută pe copiii cu autism să își îmbunătățească capacitatea de a se descurca în interacțiuni sociale.

• Terapie de vorbire: poate îmbunătăți abilitatea de vorbire a copilului dar și înțelegerea limbajului atât receptiv cât și expresiv.

• Terapie ocupațională: îmbunătățește abilitățile de adaptare la activitățile din viața de zi cu zi

• Training parental: Părinții învață de la un specialist modalități eficiente de a răspunde la comportamentul problematic și de a încuraja un comportament adecvat la copilul lor. 

• Tratarea afecțiunilor concomitente: copiii cu autism experimentează insomnie, anxietate și depresie mai des decât copiii tipici (fără autism). De asemenea, copiii cu autism au mai des ADHD decât ceilalți copii și pot avea dizabilități intelectuale. Impactul acestor afecțiuni poate fi redus cu acțiuni adecvate, care includ toate cele de mai sus, și în plus, psihoterapie și/sau tratament medicamentos.

• Medicație: Un psihiatru pentru copii poate evalua un copil cu autism pentru a verifica dacă medicamentele adecvate pot fi de ajutor. 

• Training alimentar: Ajută un copil să aibă o alimentație mai bogată si mai variantă.

​

sursa: https://www.psychiatry.org/

​

​

​